si totusi cand te gandesti cat de mult timp a trecut. pentru ca a trecut cu adevarat, te gandesti cu bucurie, regret, speranta, dorinta, tristete, fericire?la tot ce s-a intamplat? cu siguranta bucurie si regret ca s-a terminat dar in acelasi timp cu speranta si dorinta pentru a face si mai mult. de cele mai multe ori dorinta nu e de ajuns si e nevoie de initiativa pentru a avea curajul a intra in noi aventuri.
in ultimul timp incoerenta a pus stapanire pe mine dar in acelasi timp si imposibilitatea de a scrie ceva, de a imi pune ordine in miile si miile de ganduri care imi trec prin cap in fiecare zi. sunt sigura ca asta ni se intampla tuturor dar ceea ce ne deosebeste pe unii de altii e capabilitatea de a trece peste, de a inspira adanc si de a face loc lucrurilor noi. am devenit experta la asta. sa inchid ochii si sa trec peste.
de multe ori ma intreb daca regret ceva. inca nu am putut sa imi raspund la aceasta intrebare decat poate partial. nu regret nimic din ce am facut sau nu am facut ci regret sau poate regandesc anumite situatii in care poate luarea unei decizii mai bune era posibila.
si la sfarsitul zilei cand trag o linie socotelilor, cred ca ies pe plus (chiar daca e criza-ha) pentru ca imi dau seama ca oamenii pe care ii am in jurul meu sunt cu adevarat incredibil de AMAZING. ma refer la les parents care sunt mai mult decat amazing si care nu zic niciodata nu si care ma ajuta mereu in ceea ce imi propun sa fac si ma motiveaza si ma sustin, si la prieteni care pe masura trecerii timpului ii reduc la numar si ii trec la statutul de cunostinte. dar cei adevarati care au ramas si inca sunt acolo pe speed dial ( :P ) sunt cei cu care inca mai am subiecte de discutie chiar si dupa trecerea a atatia ani!
