American Prom

si pentru ca am zis ca o sa va povestesc de la prom...oh well, ziua a inceput cu mine trezindu-ma pe la 9 dimineata in loc de 11 asa cum planificasem pentru ca pisica si caine s-au hotarat sa aibe o mica cearta exact in fata usii mele, si a continuat cu programarea de manichiura si pedichiura care in loc sa inceapa la 1 asa cum era stabilit a inceput la 1 jumatate. dupa asta, toate au mers normal, am mers la starbucks si am baut un venti caramel frappucino si m-am dus la coafor.

dupa ce toate programarile s-au terminat am mers acasa sa ma imbrac si sa imi fac machiajul si am plecat spre restaurant. ma rog...chiar daca suntem in america...si asteptarile sunt destul de mari in momentul in care mergi intr-un restaurant de data asta nu a fost asa, dar noi sa fim sanatosi...

in jurul orei 8 am plecat spre clubul unde urma sa fie prom-ul in ritm de dnb. - ha- am ajuns acolo, si pana la intrare frigul ne intrase pana in oase. prom-ul a fost frumos, o zbenguiala pe muzica faina si atat, nimic mai mult. au anuntat King and Queen si dupa au schimbat ritmurile si am continuat zbenguiala.

totul s-a terminat normal, fara peripetii, umarul meu putin dislocat pentru ca am dansat swing cu un partener mult prea puternic pentru oasele mele firave. am plecat de la prom, si aproape am adormit, dar shuffle-ul de pe iPod a pus o melodie mult prea antrenanta si l-am rugat pe sofer sa traga pe dreapta. fara sa protesteze, in urmatorii 20 de metri a oprit am sarit din masina si am inceput sa dansam.

am ajuns cu intarziere la after prom, unde amenajasera pentru noi niste inflatables, mancare si bautura si un mini casino, unde am pierdut cu nerusinare, dar macar am invatat sa joc poker, si am stat pe langa prieteni si le-am adus noroc pana in punctul in care au castigat un xbox.

eu la premii....cam subtirel....am primit un cec de la un fotograf de 240$ ceea ce inseamna ca o sa isi dedice o zi mie, si narcisismului meu si o sa mergem sa ma pozeze.

a fost o experienta inedita, incomparabila cu ceea ce se intampla la noi, dar a meritat sa o incerc.

va pup mult,
annie

[43 de zile, and still counting...]

Paste Fericit

mi-am adus aminte de anul trecut de Pasti. ai mei erau pleacati la Bran si eu am fost "adoptata" Bianca si parintii ei. inainte de Inviere am frecat-o degeaba in oras cu bianca si seara urma sa ne intalnim la biserica la care merge ea de obicei cu familia.

se facuse vreo 11 jumate si eu inca nu pleacasem de acasa, ma dureau rinichii si bineinteles ca nu erau taxiuri. am intarziat vreo jumatate de ora si in sfarsit am ajuns acolo. a inceput slujba si ne-am dus sa stam pe marginea unui mormant ca abia puteam sa stau in picioare. familia ei se dusese in fata si noi ne apucaseram sa povestim. nu tin minte exact cat timp trecuse dar la un moment dat ai ei au zis ca se duc acasa sa manance si noi am insistat ca mai ramanem prinse in povesti. si timpul a trecut fara sa ne dam seama, noi tot asteptand sa vina partea din slujba in care preotul zice "Hristos a Inviat". se facuse in jur de 1 si ceva si noi tot asteptam. ne-am ridicat si am zis ca sa mergem spre Biserica si cand am ajuns acolo....surpriza....slujba se terminase si noi ramaseseram singure acolo de aproape ca erau sa ne incuie in curtea Bisericii. si asta e doar una din peripetiile penale prin care am trecut impreuna.

anyway....vroiam sa va urez Paste Fericit! sa va ganditi la mine diseara cand mergeti la Biserica, sa ciocniti un ou si pentru mine, si sa mancati bunatati si pentru mine.

in schimb, eu o sa ma duc la prom si o sa ma distrez pentru voi

v-am pupat,
annie

New York story

stiu ca multi asteptati povesti de la New York pentru ca nu prea am apucat sa va povestesc mare lucru. vineri pe 27 martie am ajuns in aeroport la 12 noaptea. din momentul in care avionul a aterizat am inceput sa am emotii. nu prea stiu de ce, pentru ca nu as fi avut motive nu? les parents m-au asteptat cu un banner pe care scria Annie.

a fost foarte emotionant sa ii revad, socat dar in acelasi timp totul a fost natural si parca a venit de la sine. cateva lacrimi si atat. am pornit spre oras, hotelul la care am stat a fost chiar in centrul Manhattanului pe 6th Avenue, ceea ce inseamna ca eram la cateva minute de 5th -best shopping place ever-.

in prima zi m-au dus in recunoastere, sa vad si eu despre ce e vorba, si sa vad si eu de ce lauda lumea orasul. am inceput cu sfanta cafea starbucks si am continuat cu o plimare pe langa Central Park si am ajuns pe Madison Avenue. ne-am uitat pe la magazine, si deodata, am vazut niste ferestre mari, cu rame groase negre. am uitat de toate teroriile mele "eu nu traversez pe rosu" si am rupt-o la fuga. daca inca nu v-ati dat seama vorbesc despre dragostea suprema - Chanel.

asa cum prima zi a fost numai de plimbare, urmatoarele doua zile am avut un guided tour cu un double-decker, si am vizitat Upper East Side, as in Manhattan's Elite (pentru cei care inteleg ce vreau sa spun) si in ziua urmatoare am vizitat SoHo. am vazut incredibil de multe magazine, mari si designeri necunoscuti inca in Europa. ne-am plimbat pe 5th Avenue, si deodata pe parte dreapta am vazut faimoasa Saint Paul's Cathedral. am stat si ne-am uitat din fata dar indata ochii mi s-au indreptat in alta directie. niste usi inalte si mari, geamuri cu rame din fier forjat. niste vitrine imense. o cladire de 8 etaje. Saks Fifth Avenue! nu prea cred ca exista in Europa. imens, frumos, rafinat, foarte scump ( 2000$ + ).

si pentru ca i-am batut la cap pana cand nu au avut alta ocazie, les parents au fost de acord sa mergem la un Vintage Store. din greseala am incurcat strazile pentru ca adresa era cam dubioasa si am inceput sa mergem in directia total opusa. nu-i nimic, nu s-a enervat nimeni, afara era frumos si oricum nu mersesem prea mult. am intrebat pe cineva ce si cum si ne-a zis cum sa ajungem cu metroul. bineinteles ca povestea nu se putea termina cu noi ajungand acolo, trebuia sa continue cu noi ajungand in partea de vest a orasului in loc de cea de est, si cu noi traversand orasul pe jos, ca nu cumva sa ratam strada. tata era cam nervos, se vedea asa pe fata lui, dar putea sa zica ceva? mama saraca tacea si venea dupa noi. cred ca o ora sau doua ne-a luat sa ajungem acolo. magazinasul ceva mic, dar, inca de la usa era o chestie cu haine Chanel, rochii vechi toate erau de designeri, si toate erau ieftine. am stat in jur de o ora sau doua acolo, pentru ca a trebuit sa probez aproape tot ce aveau. si in felul acesta, petrecand mai mult de jumatate de zi acolo, am ratat autobuzul cu turul Brooklyn-ului, dar in schimb am fost sa vedem Statuia Libertatii.

zilele urmatoare am avut vreme foarte urata si atunci ne-am gandit sa ne petrecem timpul intr-un mod frumos, adica pe la magazine. mi-am luat o rochie si pantofi pentru prom, care o sa fie peste o saptamana, si multe altele. dupa aceea ne-am dus sa se tunda tata, si aici urmeaza experienta care din pacate l-a marcat intr-un mod negativ. i-a spus NOT short si pana la urma a fost VERY short. pacat ca i-a taiat o proasta parul pe care isi propusese sa nu il tunda pana cand aveam sa ma intorc.

ce as putea sa mai zic? duminica am plecat. despartirea nu a avut nimic dramatic, a fost naturala si normala la fel ca si intalnirea, pentru ca in curand o sa ma intorc si toate o sa revina la normal. am avut o saptamana frumoasa si de neuitat cu niste oameni pe care ii iubesc foarte mult si carora le multumesc pentru tot.

sper ca nu v-am plictisit, si sper ca nu v-am lasat impresia ca sunt pasionata de magazine. sau de cumparaturi. sau de chanel.

je vous embrasse tres tres fort, annie