22 februarie 2009
6.
Daca stam sa adunam zi cu zi, si dupa luna cu luna din 20 august ajungem la 6. 6 ce? luni de cand sunt aici. sincer, nu imi dau seama cat de repede a trecut timpul. mi se pare ca ieri eram in Dean's si cantam "Breakfast at Tiffany's". dar, da...timpul a trecut, viata a mers mai departe, cu mine aici, cu voi acolo. toti ne-am schimbat si intr-un fel am ramas la fel.
oare ce ar fi de zis dupa tot acest timp?
pregatiti-va surlele si trambitele ca in curand vin acasa!
16 februarie 2009
....vazandu-l zambitor, cu trupul lui solid, si-a spus inca o data, si de data asta cu resemnare ca acesta era destinul ei, si ca il iubea. chiar daca il considera doar dornic de cuceriri, poate era mai simplu, mai sensibil si mai putin vanitos. era ciudat cum tocmai fizicul lui era un deserviciu in fata ei. il gasea prea frumos, prea frmos ca sa fie adevarat. ar fi vrut sa fie mereu asa. ca in momentul acela. tacut, ocrotitor si putin grav. sa nu o paraseasca, sa ii spuna ca o iubeste si sa o ia in brate. se obijnuise cu fata lui, cu el, cu totul, dar era trebuia sa fie rationala si sa isi dea seama ca nu insemna nimic pentru ea, ca defapt o plictiseste si ca totul il era indiferent. dar de gandea la farmecul lui, la plictisul de fiecare zi, la toate serile ce vor urma. ii era teama de ea, ii era teama de el si de absolut tot ce nu facea parte din acel moment.
8 februarie 2009
All about me.
sunt foarte putini care stiu adevarul despre mine. ce vreau sa zic prin adevar? cine sunt, ce imi place sa fac, unde imi place sa merg, mai pe scurt, ce sunt eu.
Numele meu adevarat nu este Annie, mi l-am derivat din numele adevarat care nu e Ana. Ghici ce ar putea sa fie? Sunt pe cale sa fiu majora, anul asta. Abia astept! Sunt din Brasov, dar mi-am schimbat rezidenta pentru un an, am zis ca am nevoie de o pauza si m-am mutat in munti in America.
Ce as putea sa iti zic interesant despre mine? Eu sunt Annie, si asta spune totul. Imi consider numele sinonim cu narcisim. da-hahaha sunt narcisista, foarte. daca as putea sa pun poze pe toti cei patru pereti ai camerei mele, cu siguranta as face-o.
din pacate uneori sunt superficiala. de ce? nu stiu. pentru ca asa sunt. uneori sunt directa si nu imi pasa absolut deloc de consecinte, alteori abia daca am curaj sa scot doua sunete. mereu sar de la o extrema la alta. pentru ca asa sunt eu. pentru putin sunt hiperactiva, dupa obosesc si nu imi vina sa ma misc si dupa iarasi devin agitata. la fel si cu dispozitiile.
de multe ori critic. uneori critic prea mult si imi dau seama ca ar trebui sa ma opresc. atunci imi scot oglinda care mareste si imi dau seama ca nici sprancenele mele nu sunt perfecte. si da, din pacate si eu am o suvita rebela care pur si simplu nu vrea sa se aseze.
am o pasiune sa imi vopsesc parul, sau sa il tund, sau mereu sa schimb ceva la el. de aceea am fost bruenta, satena, roscata, mov, portocaliu, cu suvite, fara suvite, cu breton, cu parul dar pe spate, si mai ales, de aceea am fost blonde.
daca as putea sa ma teleportez, probabil ca acum m-ai gasi pe terasa unei cafenele in Paris, band o cola cu gheata si lamaie si citind o carte. sau gandindu-ma la ceva. sau cineva. sau admirand oamenii care trec prin fata mea. atat pe ei, cat si hainele lor.
daca ar trebui sa aleg locul meu preferat din toata lumea pana acum, as zice fara sa stau sa ma gandesc Rue Cambon 31. da, acolo este raiul meu.
ce planuri de viitor am? sincer, viitorul cel mai departat pentru mine este acum luna iunie. pana atunci am planuri. dupa, totul va fi spontan. foarte spontan.
de ce sunt in America? pentru ca pot. de ce am ales sa fac asta? pentru ca am avut ocazia.
as schimba ceva la mine? niciodata.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)