New York story

stiu ca multi asteptati povesti de la New York pentru ca nu prea am apucat sa va povestesc mare lucru. vineri pe 27 martie am ajuns in aeroport la 12 noaptea. din momentul in care avionul a aterizat am inceput sa am emotii. nu prea stiu de ce, pentru ca nu as fi avut motive nu? les parents m-au asteptat cu un banner pe care scria Annie.

a fost foarte emotionant sa ii revad, socat dar in acelasi timp totul a fost natural si parca a venit de la sine. cateva lacrimi si atat. am pornit spre oras, hotelul la care am stat a fost chiar in centrul Manhattanului pe 6th Avenue, ceea ce inseamna ca eram la cateva minute de 5th -best shopping place ever-.

in prima zi m-au dus in recunoastere, sa vad si eu despre ce e vorba, si sa vad si eu de ce lauda lumea orasul. am inceput cu sfanta cafea starbucks si am continuat cu o plimare pe langa Central Park si am ajuns pe Madison Avenue. ne-am uitat pe la magazine, si deodata, am vazut niste ferestre mari, cu rame groase negre. am uitat de toate teroriile mele "eu nu traversez pe rosu" si am rupt-o la fuga. daca inca nu v-ati dat seama vorbesc despre dragostea suprema - Chanel.

asa cum prima zi a fost numai de plimbare, urmatoarele doua zile am avut un guided tour cu un double-decker, si am vizitat Upper East Side, as in Manhattan's Elite (pentru cei care inteleg ce vreau sa spun) si in ziua urmatoare am vizitat SoHo. am vazut incredibil de multe magazine, mari si designeri necunoscuti inca in Europa. ne-am plimbat pe 5th Avenue, si deodata pe parte dreapta am vazut faimoasa Saint Paul's Cathedral. am stat si ne-am uitat din fata dar indata ochii mi s-au indreptat in alta directie. niste usi inalte si mari, geamuri cu rame din fier forjat. niste vitrine imense. o cladire de 8 etaje. Saks Fifth Avenue! nu prea cred ca exista in Europa. imens, frumos, rafinat, foarte scump ( 2000$ + ).

si pentru ca i-am batut la cap pana cand nu au avut alta ocazie, les parents au fost de acord sa mergem la un Vintage Store. din greseala am incurcat strazile pentru ca adresa era cam dubioasa si am inceput sa mergem in directia total opusa. nu-i nimic, nu s-a enervat nimeni, afara era frumos si oricum nu mersesem prea mult. am intrebat pe cineva ce si cum si ne-a zis cum sa ajungem cu metroul. bineinteles ca povestea nu se putea termina cu noi ajungand acolo, trebuia sa continue cu noi ajungand in partea de vest a orasului in loc de cea de est, si cu noi traversand orasul pe jos, ca nu cumva sa ratam strada. tata era cam nervos, se vedea asa pe fata lui, dar putea sa zica ceva? mama saraca tacea si venea dupa noi. cred ca o ora sau doua ne-a luat sa ajungem acolo. magazinasul ceva mic, dar, inca de la usa era o chestie cu haine Chanel, rochii vechi toate erau de designeri, si toate erau ieftine. am stat in jur de o ora sau doua acolo, pentru ca a trebuit sa probez aproape tot ce aveau. si in felul acesta, petrecand mai mult de jumatate de zi acolo, am ratat autobuzul cu turul Brooklyn-ului, dar in schimb am fost sa vedem Statuia Libertatii.

zilele urmatoare am avut vreme foarte urata si atunci ne-am gandit sa ne petrecem timpul intr-un mod frumos, adica pe la magazine. mi-am luat o rochie si pantofi pentru prom, care o sa fie peste o saptamana, si multe altele. dupa aceea ne-am dus sa se tunda tata, si aici urmeaza experienta care din pacate l-a marcat intr-un mod negativ. i-a spus NOT short si pana la urma a fost VERY short. pacat ca i-a taiat o proasta parul pe care isi propusese sa nu il tunda pana cand aveam sa ma intorc.

ce as putea sa mai zic? duminica am plecat. despartirea nu a avut nimic dramatic, a fost naturala si normala la fel ca si intalnirea, pentru ca in curand o sa ma intorc si toate o sa revina la normal. am avut o saptamana frumoasa si de neuitat cu niste oameni pe care ii iubesc foarte mult si carora le multumesc pentru tot.

sper ca nu v-am plictisit, si sper ca nu v-am lasat impresia ca sunt pasionata de magazine. sau de cumparaturi. sau de chanel.

je vous embrasse tres tres fort, annie