vis?!

soarele a rasarit si la ea pe strada. s-a uitat pe geam si l-a vazut. era inca mult prea devreme pentru ea. abia tinea ochii deschisi. a deschis usa de la balcon si a iesit. imediat a inceput sa tremure pentru ca iesise fara papucii de casa. chiar daca ii era frig, nu vroia sa intre in casa. soarele care-i incalzea fata ii dadea o senzatie placuta.

visase frumos. nu isi aducea aminte ce, dar avea o senzatie placuta, ca atunci cand te trezesti din cel mai frumos vis. a fugit in casa si s-a imbracat. afara era mult prea frumos pentru ca ea sa stea in casa. a inceput sa fuga printre frunzele cazute. inca avea amintirea visului. simtea, dar nu putea vizualiza nimic. s-a asezat pe o banca. nimeni nu putea sa o recunoasca bruneta si cu ochelari de soare. ii placea senzatia ca pentru oamenii din jurul ei era o necunoscuta. cineva pe care vedeau si peste cateva ore sau minute vor uita. simtea ca si ea este la fel cum sunt si ceilalti din jurul ei, niste necunoscuti. se simtea bine. si fericita. demult mu mai fusese asa.

dupa un timp s-a intalnit cu prietena ei. s-au dus in acelasi bar, inconjurate de aceiasi oameni care nu mai erau necunoscuti. au inceput sa isi vorbeasca si sa isi povesteasca ce au facut cu o seara inainte. erau fericite. se aveau una pe cealalta.

fie ca radeau, plangeau, cantau sau se certau, erau acolo una pentru cealalta. erau de nedespartit. in acel moment isi traiau viata si isi faceau promisiunile. nimic nu era la fel in cand erau impreuna. timpul trecea mai repede ca niciodata.

. . .

soarele nu a rasarit la ea pe strada. s-a uitat pe geam, dar nu l-a vazut. a iesit pe balcon si a simtit o durere. totul fusese un vis. acum, era singura...