eram astazi cu bianca intr-o librarie. cam rar se intampla asta avand in vedere ca noi de obicei mergem impreuna sa ne luam haine si alte cele.
am insistat sa mergem pentru ca mi-am terminat cartea si vroiam sa imi gasesc alta. cand am intrat, nici nu stiam de unde sa incep. in stanga, dreapta, fata...numai carti :-??...ma uitam cam dezorientata la ele....niste titluri nesugestive la fel si copertile.
fiind foarte dezamagita ca nu mi-a captat nimic atentia, m-am gandit cum de cele mai multe ori...alegem ceva dupa ceea ce este in afara, pentru ceea ce arata de cele mai multe ori, nu pentru ceea ce este cu adevarat. suntem inconjurati de superficialitate...si ne-am transformat in niste maniaci ai perfectiunii pe care ne chinuim sa o atingem in fiecare zi, prin hainele cele mai frumoase, tunsorile cele mai puse la punct. prin prietenii frumosi cu care ne afisam in public.
de ce mai nou interiorul e mai important decat exteriorul?
in aceasta fuga idioata dupa perfectiune...aaaa...perfectiune?! toti alergam dupa ea, toti aspiram la ea in continuu dar din pacate...niciunul din noi nu a atins-o vreodata, pentru ca nimeni nu este perfect. in toti se ascunde un defect, oricare ar fii el, si este normal ca atunci cand ne uitam la altcineva sa ni se para fara niciun defect, dar cand ne uitam la noi, ni se pare ca totul e pe dos...din pacate, chiar si cel mai perfect lucru, cea mai perfecta persoana la un studiu amanuntit...are...minim un defect
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu