29 iunie 2008

povestea vietii mele cu ea...



Afara e soare si cald...stau pe balcon si incerc sa fac plaja :)) right...dar evident ca nu am rabdare...si incep sa ma plimb dintr-un capat in celalalt si imi aduc aminte de diverse chestii pe care le-am facut. deseori am momente in care...pur si simplu amintirile ma cuprind si mintea mea o cam ia razna.
azi mi-am adus aminte de Linda.

e mult timp de cand ne-am cunoscut...si chiar daca la inceput nu ne suportam ...deloc....acum..suntem prietene, nu orice fel de prietene, ci unele foarte bune.
intamplarea a facut ca dupa ce ca ne cunosteam de atata timp sa nimerim in acelasi liceu si in acelasi cerc de prieteni.

Linda este o persoana plina de viata, agitata, spontana, draguta, mereu atenta, Linda reprezinta toate lucrurile frumoase.
Am ras impreuna, am cantat impreuna, am dansat impreuna, am iubit, am plans, am baut, ne-am plimbat impreuna...si din fericire inca mai facem toate astea. Mereu cand sunt cu Linda, mi se pare ca lumea e a noastra, ca tot universul se invarte in jurul nostru, si de cele mai multe ori asa si este. Ne mai si certam, pentru ca altfel unde ar mai fii rasetele de dupa?

Dupa mine, asta e o prietenie frumoasa. sa stii sa primesti iar in acelasi timp sa stii sa si dai. Prietenie este atunci cand nu suntem impreuna sa ne fie dor una de alta si sa facem tot posibilul sa fim acolo pentru cealalta.
Chiar daca distanta ne va desparti, si...cand o sa ma intorc ne vom schimba, atat eu cat si ea...dar si lumea noastra...sunt foarte sigura ca atat eu cat si Linda vom face tot posibilul sa recuperam anul pierdut si sa reluam totul ca si cand nimic nu s-ar fi inamplat.

E adevarat ca in viata ni se inampla foarte multe, si placute si neplacute. unele intamplari ne fac sa radem si altele sa plangem, dar dupa ani cand ne readucem aminte...asa cum am facut eu azi, nimic din ce s-a intamplat, certuri, isterii, plansete si tipete nu ma mai intristeaza, toate prostiile in schimb ma amuza...dupa ce trec cateva ore bune si cred ca mi-am adus aminte tot ce se putea...imi sterg lacrimile de la ochi si ma uit la oamenii care se plimba pe livada, cu un zambet jucaus pe buze.

Un comentariu:

Shalimar spunea...

L'amour est sublime et misérable, héroïque et stupide. Juste, jamais. Ce n'est pas l'amour qui relève du registre de la justice, c'est l'amitié.
Desi prietenia e mai buna decat toate citatele din carti, tv, siteuri etc, totusi merita sa scrii si sa scitesti despre ea:). Conditia si speranta e sa o si traiesti.