Se spune ca avem cu totii un loc al nostru. Un loc care ne defineste, un loc in care ne potrivim, un loc caruia ii apartinem. Mai mult decat atat, un loc in care am merge oricand. Pentru mine, acel loc este Parisul. de ce? poate pentru ca dintotdeauna mi-am dorit sa merg acolo, pentru ca toata lumea vorbea frumos despre el. un oras boem si oarecum linistit. pentru mine, nu are o insemnatate asa din mare nu din aceste motive ci pentru ca m-a cucerit prin aspect, oameni, locuri si CHANEL.
Cand ma gandesc la Paris, ma gandesc la tot ce s-a intamplat acolo, tot ce am facut si tot ce am vizitat.
Parisul este ca o fiinta care ocupa un loc important in sufletul meu. dar, oare asa sunt si eu pentru el? gandul ca eu nu as avea aceeasi insemnatate pentru el ma intristeaza si ma pune pe ganduri. acelasi lucru si aceeasi poveste pe care o am eu cu Parisul este si in viata cotidiana. cunoastem oameni, ne atasam de ei, ajungem sa iubim, dar niciodata nu putem fi siguri ca suntem acelasi lucru sau ca persoana respectiva simte la fel pentru noi. zilnic traim cu o incertitudine si cu o nesiguranta a reciprocitatii sentimentelor.
Aceasta nesiguranta ne face sa ne pierdem increderea in noi, atat fizic cat si psihic si o data cu aceasta nesiguranta apare o mica-mare demoralizare.
de ce nu este posibil sa traim intr-o lume plina de acceptare, iubire si siguranta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu