mi-am dat seama ca de cele mai multe ori, trecutul e mai important decat prezentul, si de cele mai multe ori trecutul e mai frumos decat prezentul. suntem multi care...involuntar traim in trecut.
oare asa cum acum mi se pare trecutul mai frumosb decat prezentul oare...peste ani, ceea ce traiesc acum o sa imi placa mai mult decat viata mea de atunci? de ce nu putem sa ne bucuram de clipa si sa o traim asa cum e si sa luam lucrurile asa cum sunt, fara sa despicam firul in 4?
singurele momente in care nu simt nevoia sa imi aduc aminte de altceva sunt cele in care sunt cu tine. cele in care totul e prea perfect si nu mai simt nevoia sa ma gandesc la nimeni si la nimic altceva. azi a fost o zi speciala. te-am simtit foarte aproape de mine. te-am simtit al meu. asa as vrea sa fie mereu.
mereu mi se zice sa accept totul cum este fara sa incep seria mea de intrebari existentiale "de ce?" "oare?" "daca?" "ce-ar fi fost?"....daca imi place sa gasesc mai multe variante inseamna ca sunt exagerata?
pentru mine vara este un anotimp dramatic, plin de amintiri, probleme, framantari si ganduri pentru ca este singura perioada mai activa a anului.
today I had this really weird thought. daca ar fi sa mor, azi-maine, as muri fericita ca am avut o viata frumoasa :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu