my story - 4 -

intalnirea cu roger a fost cat se poate de banala si...de plina de amintiri. isi stiau toate gesturile, replicile, ticurile verbale, reactiile. totul era la fel ca atunci cand erau impreuna. au povestit nimicuri, nimic relevant. roger nu a mentionat absolut nimic despre trecut, iar ea cu atat mai putin nu avea sa faca asta pentru ca nu dorea sa isi faca rau singura. nu a durat mult pana cand roger a fost sunat sa plece. cu promisiunile "ne vedem zilele astea" s-au despartit.

cafeneaua in care fusesera era la cateva strazi departare de locuinta ei si diane s-a hotarat sa faca o plimbare abatandu-se de la drum si prin parc. de ce nu s-ar bucura de ziua aceea frumoasa de vara? si asa nu o astepta nimeni sau nimic acasa. a inceput sa se plimbe pe aleile intortocheate ale parcului. la un moment dat, printre crengile unui pom i s-a parut ca il vede pe dominic. s-a apropiat. era el. nu era singur. era cu o tarfulita de-a lui de vreo 25 de ani. se tineau de mana si radeau. ca inceput sa tremure si sa nu se mai poata controla. o caldura inimaginabila ii invada corpul. nu stia cum ar trebui sa reactioneze intr-o astfel de situatie. era prea mult pentru ea.

a fugit pana acasa, si imediat ce a intrat a sunat telefonul. era dominic. vroia sa se intalneasca. s-a autoinvitat la ea. nu putea sa refuze. il iubea prea mult. nu dupa mult timp, usa apartamentului s-a deschis, si diane ne putand sa se controleze a aruncat cu paharul din care bause jumatate de sticla de whiskey spre usa. nu l-a nimerit. din pacate.

era infuriata si revoltata. parca ii promisese ca s-a terminat cu toate. parca era numai al ei. daca era asa, atunci ce cauta razand cu aia in parc? o lua drept proasta? singura replica pe care a putut sa i-o dea a fost ca ea stia in ce se baga si ca el pur si simplu nu poate fi fidel. cu sangele-i clocotind diane i-a zis ca fusese cu roger in oras. atat a trebuit! dominic a rabufnit ca un uragan. era plin de intrebari, reprosuri, cuvinte dureroase.

in momentul acela diane se gandi cat de inconstienti sunt barbatii. mereu au incredere in femei, atat de mare incat le pot insela, le pot lasa singure, pot uita sa sune, pot amana, dar nefiind posibil sa se intample si contrariul.